Nicușor Stanciu a trecut în numai 24 de ore de la „nu semnez cu Steaua, pentru că nu-mi dau bani” la „mă bucur că am ajuns la echipa la care tatăl meu visa să joc”. Nu râdeți! Mi se pare mai degrabă trist. Desigur au contat banii puși pe masă la semnătură, de aceea mi-aș putea pune întrebarea cine a păcălit pe cine. Dar săracul nu a învățat nimic din greșelile altora. E tânăr și i se pot găsi circumstanțe atenuante, dar prea multe nu cred că putem spera de la acest băiat, care pare mai degrabă naiv, decât cu capul pe umeri.
Nu uitați că, la un moment dat, Stanciu era acuzat de dublă semnătură, cu Dinamo și cu Vaslui, deci cât de aiurit poți fi? În opinia mea, Nicușor și-a semnat sentința pe cinci ani. Steaua nu a promovat și nu a format niciodată tineri jucători. Nu a făcut acest lucru nici în anii 80, nici după ce a cucerit Cupa Campionilor. Ilie Dumitrescu și Dan Petrescu sunt doar „accidente” fericite, prea puțin față de talentele care au trecut prin Ghencea. Iar dacă raportăm la ultimii ani, spuneți-mi ce antrenor de la Steaua a oferit șanse tinerilor? Bergodi nu se pune pentru că era obligat să joace cu ce avea la dispoziție, Onicaș, Andrei Ionescu, Tudose, Ninu. Mă bucur pentru Stanciu că își va lua o mașină „ultimul răcnet”, dar sunt trist că eu voi juca în următorii ani mai mult fotbal decât el. Iar când va pleca de la Steaua, sper să nu uite că a practicat acest sport, pentru că nu e precum mersul pe bicicletă.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER